Coș cumpărături
Coș cumpărături

Categorii produse

Despre Noi

Binecunoscutul doctor al antichităţii, Dioscoride Pedanios, a fost deosebit de încântat despre daci şi ştiinţa lor de a vindeca, ceea ce l-a determinat să scrie enorm despre aceștia și darul lor vindecator. Vracii daci erau cunoscuţi până în Orient şi până la Roma pentru felul în care ştiau să folosească puterea magică şi vindecătoare a ierburilor. 
Țăranii ‘vraci’ de astăzi, mai exact cei de la poalele vestice ale Parcului Natural Apuseni par desprinși din acele poveşti vechi de două mii de ani ale lui Dioscoride. Aproape că nu există om în aceste sate care să nu cunoască plantele şi să nu ştie a tămădui cu ele. Aceste reţete reprezintă secrete vechi, ajunse la ei poate din timpul lui Zamolxis, si pe care încă le poţi afla pe uliţele acestor aşezări. E de ajuns să aştepţi până la vremea înserării, când oamenii se întorc acasă, cu ”sarcinile" de plante culese în puterea soarelui de amiază. Ca să se întregească imaginea idilica a acestor meleaguri se observă câte o femeie desculţă, venită cu snopii de ierburi dinspre albia Crişului Pietros, sau câte un bătrân cu o straiţă de buruieni, care te vor privi lung și îţi vor spune că aşa s-au pomenit, culegători de plante din moşi-strămoşi şi vor sta de vorba cu tine la poveşti despre puterea florilor şi a rădăcinilor. 
Aproape toți oamenii locului spun de faptul că: "Există o poveste cum că Maria Tereza a imperiului era foarte bolnavă şi niciun doftor nu i-a găsit leac. Şi au plecat de la ei din sat două femei şi i-au dus leacuri de-ale lor, bătrâneşti. Şi, pentru că împărăteasa s-a făcut bine, a dat dreptul tuturor locuitorilor acestor ținuturi să vândă leacuri unde vor ei, în toată împărăţia, de-aici şi până la Viena. De aceea multă lume a auzit și a venit pe aceste meleaguri din timpuri imemoriale unde si-au găsit leacul și tămăduirea pentru orice suferință.
Adevărul este că aproape toate casele mari şi frumos îngrijite din aceste sate au fost făcute din ceaiuri, creme şi tincturi. Chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, acesti oameni deosebiți au avut dreptul să vândă leacuri oamenilor veniţi din toate colţurile ţării, ca să se vindece de orice boală, de la reumatism la ciroză sau boli de piele. Şi atunci, ca şi acum, podurile caselor erau amenajate cu rafturi şi burduşite cu plante puse la uscat, care umpleau aerul de miresme până toamna târziu. De obicei familia lucra împreună, femeile, copiii şi bătrânii mergeau la cules, bărbaţii se ocupau de pregătirea reţetelor.

În urmă cu mulți ani am poposit și eu pe aceste meleaguri și am observat că veneau tot felul de oameni de prin toate părțile țării și le spuneau acestor adevărați vraci [oameni ai locului] de ce suferă, ce îi doare şi de când. După ce ii ascultau cu atenție având la dispoziție o gramadă de săculeți cu plante uscate, făceau o combinaţie de plante tămăduitoare. 
Puneau din fiecare o anumită măsură, în funcţie de câtă ”vechime” avea boala şi cât de tare era vătămat pacientul. De când puneau plantele în straiţă, ştia fiecare la ce e bună şi în ce combinaţii se potriveşte. Coada-şoricelului, turiţa-mare, rostopască şi dracila erau bune pentru ficat, fiere şi digestie. La ele se putea adăuga şi brâul-vântului. Păducelul şi valeriana sau odoleanul le puneau deoparte pentru "boli de suflet", pentru oameni nervoşi, cu supărări şi necazuri, ca să le aducă liniştea. Sânzienele erau adunate pentru cine venea cu tuse, dureri de gât, laringite sau faringite. Oamenii locului garantau că dacă boala e la început, cu remediile lor, în 5-6 zile, omul se pune pe picioare. Numai la boli foarte grele, cum era racul (termen popular însemnand cancer), chema omul acasă şi stătea de vorbă cu el, îi explica în detaliu reţeta, pentru că, de obicei, le dădea spânz negru, cel mai tare fel de spânz, luat de pe Padiş, şi ăsta era "otrăvicios".
”Plantele îs ca şi omul, fiecare e cu caracterul ei, că unele sunt mai aspre, cum e spânzul, că nu poţi folosi decât în cantităţi mici, că sunt şi plante mai slabe sau mai firave. Da' toate plantele sunt bune, dacă le cunoşti puterea. Troscoţelu' dacă îl laşi în cadă cu apă caldă şi mai pui, bineînţeles, rug de mure, soc, cimbrişor, brâul-vântului şi coadă de salcie, şi te bagi în apa aceea cam o jumătate de ceas, ieşi de acolo uşor ca un fulg. La spondiloză sau coxartroză aşa ceva face minuni.’ Tot acești oameni deosebit de credinciosi sustin sus si tare ca: ”Da' credinţa în Dumnezeu ajută cel mai mult. Buruiana şi grâul şi omul şi orice plantă sunt crescute de Dumnezeu. Aşa că fără El nu se poate nimic. Plantele au fost lăsate să fie de leac omului”.

Având în vedere toate cele de mai sus COMPANIA PLANTAR s-a născut din dorința de a uni și a duce mai departe meșteșugul, visele de mai bine și nu în ultimul rând secretele terapeutice milenare ale acestor oameni frumoși pe care îi găsim prin satele din Munții Apuseni.
PLANTAR își dorește să fie mai mult decât o companie oarecare și anume să fie o STARE DE SPIRIT A ROMÂNULUI care să unească cât mai multă energie românească pură. Astfel, pe viitor, PLANTAR își propune să unească sub umbrela sa cât mai mulți români. 
Așa că dragii mei, PLANTAR este o firmă făcută de români pentru români și urmare acestui fapt vă invit pe cât mai mulți să faceți parte din ”FAMILIA NOASTRĂ”, pentru că numai așa fiind mulți și buni putem fi foarte puternici. Trebuie să demostram că și noi românii putem fi și uniți si puternici.
Vă aștept să facem parte din aceeași echipă și anume PLANTAR!

Cu stimă,

George Răduță

Director Național Plantar